Mămăligă

Unul din preparatele de care românii sunt foarte atașați sau, poate, cel mai atașați, având în vedere că se auto denumesc, în glumă, ”mămăligari”, este mămăliga. Cu toate astea, istoria comună a mămăligii și a poporului român nu e prea lungă, debutând cu maximum 300 de ani în urmă, odată ce porumbul a ajuns să se cultive pe scară largă în Europa.

Când a ajuns porumbul în Europa și în România

Pentru că, iată, nu putem vorbi despre mămăligă fără a povesti un pic despre porumb, și voi începe cu câteva date istorice: porumbul a ajuns în Europa la finalul secolului al cincisprezecelea, dupa cea de-a doua calatorie a lui Columb. E unul din darurile pe care America le-a făcut Vechii lumi. Interesant însă este că există dovezi istorice că anumite populații din Africa au cunoscut și au cultivat porumbul cu mult înainte de a fi ajuns acesta în Europa, iar în sculpturile din unele temple din India, din secolele doisprezece – treisprezece, apare în mod clar porumbul, fiind oferit drept ofrandă pentru zei.

Mămăliga în România

În secolul al optsprecelea porumbul era cultivat deja pe scară largă pe tot teritoriul de azi al țării, devenind baza alimentației țăranilor din Moldova și Muntenia, mai puțin din Trasilvania, asta datorită doar a condițiilor agricole mai propice porumbului în sud și în est. În doar câteva zeci de ani, porumbul a ajuns să înlocuiască complet culturile de mei, pentru că la acea vreme, țărănimea încă avea meiul ca aliment de bază, la fel ca dacii. Din păcate, pelagra a lovit și aici, pentru că cei mai săraci dintre strămoșii noștri se hrăneau exclusiv cu terciul de porumb (mămăliga), neavând nici lapte, nici ouă, nici carne. Boala a ajuns să fie complet eradicată, în țara noastră, abia după prima jumătate a secolului XX.

Potrivit unei legende, termenul de mămăligă ar proveni din alăturarea numelor ”Mama Ilinca”, care ar fi fost, potrivit aceleiași legende, prima femeie ce-ar fi avut îndrăzneala (și sclipirea de geniu, aș zice eu) de a înlocui cu făină de porumb meiul din terciul pregătit pentru familie. Nu pot să nu-mi amintesc acum rezistența românilor față de orice ingredient sau preparat nou, sau doar altfel decât îl știu ei, cu care mă confrunt atât de adesea, și mă gândesc că această Mama Ilinca a fost o adevărată eroină vizionară.

A good polenta must be well cooked and, although the gray corn has shortened its boiling a lot, above the preparation time indicated on the package is the taste sample: if there are still harsh grains of corn in the polenta, it must definitely be boiled. You should know that I prefer the mumble mumble, but my grandfather, be forgiven, was extremely disappointed with my polenta that could not overturn regularly on a wooden bottom, let's talk about cutting it with thread! He always said that ” this is „ mandra ”, don't polenta, give him a good ’ knee-bound! ”.